-
Crima perfectă
Mașina a oprit la colțul străzii, cu o frână destul de puternică. Din mașină au coborât cinci tipi. Primul era gras, nădușit, cu o față roșie. Avea și ochii bulbucați. Este sigur că nu despre el ar putea fi vorba. Al doilea era un tip chel, cu buzele foarte subțiri, cu o față care semăna cu o bucată de hârtie creponată, de culoare violetă, strânsă în pumni. Nici el nu putea fi luat în discuție, deși s-au mai văzut disimulări reușite de către tipi aparent inofensivi. Al treilea era foarte tânăr, se uita cu ochi speriați în jur, avea ceva de câine bătut. A scos o țigară din buzunarul de…
S-ar putea să-ți placă și
Niciun meteorit nu se întoarce în cer
-
Niciun meteorit nu se întoarce în cer
Meteoritul (sau ce o fi fost?) a căzut din cer marți. Marți, miercuri și joi nu s-a întâmplat nimic, nimeni nu l-a băgat în seamă: da, un bolovan care s-a rostogolit de nuștiuunde în centrul orașului. Poate l-a adus cineva și nu am băgat noi de seamă? Dar ce noimă poate să aibă un bolovan în scuarul cu iarbă și flori din centrul orașului? Plus că era și bine înfipt în pământ. Vineri, la cinematograful din centru a rulat filmul sud american Leoparzii nu-și iau rămas bun, o comedie ușor lacrimogenă, în sală au fost doar unsprezece spectatori plătitori de bilete. Dar asta nu are nicio legătură cu bolovanul din…
-
„Dacă m-a adus Dumnezeu pe lume, a făcut-o doar să pot depune mărturie cu viaţa mea despre cea mai mare tragedie pe care a trăit-o poporul român… ” – Ion Zubaşcu luat la întrebări de Adrian Alui Gheorghe
„Toată viaţa am fost pe drumuri, am avut un destin de om care a trăit sub semnul provizoratului…” Adrian Alui Gheorghe: – Zice Creangă, la un moment dat: „Cum nu se dă scos ursul din bîrlog, ţăranul de la munte strămutat la cîmp şi pruncul dezlipit de sînul mamei sale, aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti cînd veni vremea să plec la Socola după stăruinţa mamei”. Tu de ce ai plecat din Maramureş, unde se pare că te simţeai bine şi acasă? E Maramureşul un loc sacru sau doar memoria păcătosa îl sacralizează? Ce a mai rămas din Maramureşul copilăriei în memoria bucureşteanului transplantat de azi? Ion Zubaşcu:…
-
Sfîrșitul literaturii în era inteligenței artificiale – un concept deschis
Cînd un roman scris după formula inteligenței artificiale, ”The Day A Computer Writes A Novel” (Ziua în care un computer a scris un roman) a ajuns pe lista scurtă a unui important premiu literar în Japonia, în anul 2016, vînzîndu-se în zeci de mii de exemplare, întrebarea firească, a criticilor și a teoreticienilor literari, a scriitorilor înșiși a fost: spre ce se îndreaptă literatura? În America, în anul 2018, Ross Goodwin, un scriitor experimentalist, a scris un roman după același sistem, în stilul lui Jack Kerouac, iar rezultatul, multiplicat în mii de exemplare, a stîrnit controverse în lumea literară, cele mai multe opinii fiind reflecții despre sensul literaturii, despre soarta…
-
„Competiția în literatură, dacă există, este doar cu tine însuți” – Adrian Alui Gheorghe în dialog cu George Motroc
„Aplauzele nu sunt neapărat certitudini în literatură, pot să fie doar plescăituri pe suprafața unei ape, misterul este în adânc” George Motroc: În definitiv, ce e mai important pentru un scriitor pentru a se impune și apoi pentru a rezista în lumea literară? A.A.G: E o întrebare plină de întrebări, trebuie să recunosc. Ca să te impui în literatură ai nevoie, cred eu, de talent, consecvență, muncă, o oarecare inconștiență, să nu pui condiții, să nu te aștepți la răsplată sau la beneficii. Literatura îți dă totul și nimic, dar te ajută să vezi totul acolo unde cei mai mulți nu văd nimic. Aplauzele nu sunt neapărat certitudini, în literatură,…
S-ar putea să-ți placă și
„Nostalgia este libertatea trecutului” – Adrian Alui Gheorghe în dialog cu Cristian Pătrășconiu
-
Comunitatea virtuală
Suntem parte din comunitatea virtuală universală...
-
Îngroparea cărții
S-au adunat să îngroape cărțile.
S-ar putea să-ți placă și
Muntele
Liniște, se rescrie istoria
Lecție de literatură pe malul mării, la Neptun
-
Un roman polifonic
Radu Paraschivescu este ceea ce s-ar numi, în aceste vremuri în care literatura română pare a fi tot mai puțin cunoscută în România, un autor de succes. Capacitatea de adaptare la orizontul de așteptare al unui public tot mai indistinct, abordarea unor cauze culturale surprinzătoare, paradoxale chiar, cu incursiuni în lumea politicului, a fotbalului, a umorului voluntar sau involuntar, îl situează în categoria autorilor citiți, vizibili, căutați. Cărți precum „Ghidul nesimțitului”, „Noi vorbim, nu gîndim”, „Vitrina cu șarlatani”, „Două mături stau de vorbă”, „Libertatea de depresie”, „Muște pe parbrizul vieții”, „Cartea rîsului și a cercetării” sau „Noi suntem români” au devenit repede bestselleruri, într-o piață de carte, cum este cea…
