În anii în care producția de grâu este mare, poezia se află în regres. În anii în care producția de pește smuls din Ocean este fabuloasă, poezia se hrănește cu propriile metafore până dispare în ea însăși. E un act de cruzime, firește. Dar cui îi pasă? Statisticile sunt nemiloase, cu cât oamenii sunt mai sătui, cu atâta poezia este mai tristă. La intrarea în  Mall of America din New York vizitatorii primesc poezii imprimate pe bucăți de hârtie, pe frunze uscate, pe decupaje textile, pe care le abandonează la primul coș, cu un zâmbet înțelegător: nu-i destulă noapte ca să îți vezi sufletul, conchid ei. De altfel, poeții s-au adunat…