Apa cu licorne

Am băut întuneric din palma ta

și brusc m-am întunecat cu totul înăuntru

umblu prin mine ca un orb,

mă lovesc de propriul trup

fără speranță să găsesc vreo cale de ieșire

și tu mă îmboldești: taci și bea;

și sunt însetat, foarte însetat, sunt lupul bătrân

care-și amintește pe unde erau izvoarele

la care veneau licornele să se oglindească,

sângele lor dacă l-am băut nu mai știu

tremurul rotitor al apei făcea totul târziu;

am băut moarte de pe sânul tău

amăgindu-mă că asta este dragostea,

era amară și era fierbinte,   

mi-a ars buzele, mi-a ars inima,

viața mi se scurge acum prin toți porii

dar tu mă îndemni:

taci și bea

taci și bea

taci și…