Poezii

Comunitatea virtuală

Suntem parte din comunitatea virtuală universală

viața noastră este virtualitatea supremă

ne alimentăm de la energiile increate

am pășit pe Planeta Internet ca primul om pe Lună

cu pași nesiguri

am căpătat între timp încredere

zeul cel bun ne-a încurajat dând like fiecărui gest mai hotărât

zeul cel rău a făcut comentarii răutăcioase oricărei inițiative

nu mai scriem poezii nici povești nici drame și asta fiindcă

ne-am decorporalizat cu bună știință

ca să ne scufundăm la nesfârșit în aceeași apă

pe care materialitatea ne-o refuza;

virtualitatea, ne este clar acum, anulează toate politicile incorecte

care au făcut prăpăd într-o lume care s-a agățat destul de penibil

cu simțurile de materie, ca niște tentacule însângerate continuu –

dar adevărul a ieșit la suprafață:

ah, câtă ură

a fost promovată prin literatură!

Între timp toate zborurile au fost anulate

nici cocorii, nici rândunelele, nici graurii

nici papagalii din cușcă nu mai rătăcesc

spre orizonturi topite definitiv în virtualitate

mai dau un ochi peste ținuturile

care sunt rodul exclusiv al imaginației

pe Internetul–Tuturor-Lucrurilor

au început lucrările de primăvară

văd lumea din piața concordiei

sunt mii de oameni

care știu că vor muri cândva

și în ciuda acestui lucru

sunt îngrijorător de liniștiți

sub ei un incendiu continuu

își trăiește apogeul, 

un vulcan intră în durerile facerii

nu îl putem opri

fericirea lui a șters toate barierele dintre lumi –

și după cum zboară pterodactilii cu gâtul întors

e clar că pământul nostru va face implozie

la următoarea înflorire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *