Crima perfectă

Mașina a oprit la colțul străzii, cu o frână destul de puternică. Din mașină au coborât cinci tipi. Primul era gras, nădușit, cu o față roșie. Avea și ochii bulbucați. Este sigur că nu despre el ar putea fi vorba. Al doilea era un tip chel, cu buzele foarte subțiri, cu o față care semăna cu o bucată de hârtie creponată, de culoare violetă, strânsă în pumni. Nici el nu putea fi luat în discuție, deși s-au mai văzut disimulări reușite de către tipi aparent inofensivi. Al treilea era foarte tânăr, se uita cu ochi speriați în jur, avea ceva de câine bătut. A scos o țigară din buzunarul de la piept, dar nu a aprins-o. După ce a scuturat-o și-a poziționat-o după ureche. Pipăindu-și urechea, privi iscoditor cerul, norul care se înfiripa în dreptul soarelui. Era un tip de urmărit, ceva scăpa din comportamentul lui. Al patrulea era șoferul care după ce coborâ privi absent, ușor plictisit, peste capetele celorlalți. Părea să facă o muncă pentru care nu avea nicio plăcere. Își descheie un nasture de la cămașă, de la gât și apoi așteptă, cu gâtul întins, efectul. Era un tip plictisitor pentru alții, dar care reușea probabil să se plictisească și pe sine însuși. Al cincilea era un tip scund, gros și foarte agil.

Deschidea și închidea nervos pumnul stâng. Mâna dreaptă o ținea în buzunar, de parcă ar fi ascuns acolo vreun obiect contondent. Sau o armă. Ochii îi jucau în cap ca niște zaruri care nu voiau să elibereze numerele câștigătoare. Privi și el în sus, spre cer probabil și gura i se deschise, bărbia i se lăsă moale ca și cum s-ar fi relaxat mușchii feței. În toată povestea asta el ar putea fi criminalul. Numai că în zona noastră nu a fost raportată nicio crimă de mai mulți ani. Asta nu înseamnă că o mașină oprește la colțul străzii, cu frâne puternice, numai ca să coboare cinci tipi care nu au altă treabă decât să privească cerul.  

Din volumul ”Vinerea stacojie” (povestiri, povești, schițe), în pregătire.