Îndreptar pentru tămâiat strămoşii

Am căutat, în literatura de specialitate, un discurs cadru care să folosească oricui, oricând, cu orice prilej. N-am găsit. Mi-am zis că într-o ţară ca a noastră, în care festivităţile se ţin lanţ, în care sărbătorim toată ziua câte ceva, în care eroismul de pe limbă e mai prezent ca pâinea, nu se cade să nu avem un „îndreptar pentru tămâiat strămoşii”. De aceea am purces la treabă şi mai întâi am întocmit o listă de cuvinte şi expresii absolut necesare pentru un discurs: „neamul românesc”, „noi suntem români”, „eroii neamului”, „domnitorii noştri”, „înaintaşii”, „omagiul nostru”, „sacrificiu”, „sacrificiu suprem”, „braţul viteaz”, „curajul strămoşilor”, „pământul strămoşesc”, „pământul stropit cu sângele…”, „au voit duşmanii dar…”, „abnegaţie”, „sabia domnitorului”, „marea personalitate a domnitorului”, „brazda de pământ românesc”, „chezăşia libertăţii”, „avânt”, „simţăminte”, „pildă pentru urmaşi”, „nu vom ceda nimic”, „au înfăptuit”, „unirea”, „zid”, „şapte vieţi în pieptul românului”, „cinstire”, „şi-au adus contribuţia” (sic !), „demnitate”…

Amesteci cuvintele şi expresiile de mai sus bine, bine. Ies zeci de discursuri care pot fi recitate la toate hramurile, praznicile, ceremoniile. Pot fi spuse la ziua pompierilor, poliţiştilor, sănătăţii, imnului naţional, spaţiilor verzi, drapelului, la ziua mondială împotriva tutunului, împotriva drogurilor, împotriva discriminării sexuale, la aniversarea bătăliilor câştigate dar şi la aniversarea celor pierdute… Pot fi spuse la Gorăslău, la Huşi, la Războieni, la Cotroceni, la Podul Înalt, la Podul de la Cernavodă… Pot fi spuse, cu acelaşi succes, la primirea unor delegaţii străine, la declanşarea luptei anti-SIDA, la deschiderea anului şcolar, la închiderea anului şcolar, la întreruperea anului şcolar din cauza grevelor, la privatizarea vreunui jeg de atelier de sărat scrumbii gata sărate… Asemenea discursuri pot fi spuse de primari, prefecţi, preşedinţi, directori, consilieri, preşedinţi de asociaţii de locatari, lideri de sindicat, preoţi, militari, veterani, pensionari, lideri de partide de toată mâna, parlamentari, guvernanţi, de Moş Crăciun când aduce daruri la şcoala de vară etc. Nu trebuie să gândeşti nimic, nu trebuie să simţi nimic, nu trebuie nici măcar să pari inteligent. Vorbeşti doar ca şi cum ai fost urzicat de urzica strămoşească. Căci dacă la început a fost Cuvântul, cum spune Biblia, la sfârşit va fi, cu siguranţă, palavra.

(„Cronica de cinci secunde”/ Editorial ziarul „Ceahlăul”/1 august 2001)