Îngroparea cărții
S-au adunat să îngroape cărțile.
Să uităm încet și sigur.
Să facem un plan de uitat în comun.
Să-i îngropăm pe cei care au scris cărțile.
Să-i îngropăm pe cei care le-au citit.
Floarea de mușețel nu învață alfabetul.
Floarea de corcoduș nu știe Odiseea.
Puiul de cerb nu stă în laborator să învețe teoria relativității.
Puiul de vrabie știe că metafora nu e de mâncare.
Să îngropăm cărțile.
Dacă pierdem un război, nu e nimic
semnăm pacea și o luăm de la capăt,
și cei care câștigă și cei care pierd
au sentimentul împlinirii nemijlocite.
S-au adunat să îngroape cărțile.
Dansează în jurul gropii largi
par niște comis voiajori
care își recunosc eșecul:
să fim iertați că am vândut
îngerilor aripi de hîrtie
auziți cum cresc scheletele în copii?
ceasurile biologice ticăie alandala
vi le putem schimba convenabil
suntem cei care vom invada universul
părăsind pământul acesta care a devenit
un uriaș mormânt deasupra punem cărțile acum
lespezi grele grele care vor fixa vremelnicia
în eternitate;
noi suntem lumea nouă
care se trage din vechea lume sapiens
noi suntem noul popor
ce se naște din narcoza nopții universale
diferența dintre planeta noastră și
celelalte planete din sistemul solar
este că aici pe pământ avem cuțite, clești, cuie
cruci, mănuși, bani, umbrele, mașini, unelte de pescuit,
concasoare, telefoane, soluții de curățat parchetul etc.
pe când pe celelalte planete așa ceva nu există,
va trebui să le exportăm acolo
mutându-ne definitiv;
dar dacă numai îndemnul
”nu călcați iarba”
ar rămâne scris pe pământ după un cataclism
ar putea fi refăcută civilizația omenească
deși nu se știe
dacă universul ar mai îngădui
dacă Dumnezeu și-ar mai face în cârd
cu asemenea paraziți.
Să îngropăm, să îngropăm cărțile.
Să uităm încet și sigur.
Să facem un plan de uitat în comun.
Să-i îngropăm pe cei care au scris cărțile.
Să-i îngropăm pe cei care le-au citit.
